Mellonta Tauta by Edgar Allan Poe

Mellonta Tauta by Edgar Allan Poe

Author:Edgar Allan Poe
Language: eng
Format: mobi
Publisher: Harq al-Ada
Published: 2011-02-03T23:00:00+00:00


O ÎNTÎLNIRE DIN MUNŢII COLŢOŞI{128}

în româneşte de Petre Solomon

În toamna anului 1827, cînd locuiam în apropiere de Charlottesville, în Virginia, am făcut întîmplător cunoştinţă cu domnul Augustus Bedloe, un tînăr remarcabil în toate privinţele, care-mi trezi un viu interes şi o mare curiozitate.

Mi-a fost cu neputinţă să-l înţeleg fie sub aspect moral, fie sub aspect fizic. Despre familia lui n-am putut culege nici o informaţie precisă. De unde venea? N-am putut afla niciodată. Chiar în privinţa vîrstei - deşi l-am calificat drept „tînăr” - avea ceva care mă intriga în cel mai înalt grad. Desigur, părea tînăr, şi chiar ţinea să vorbească despre tinereţea lui, dar erau momente cînd mi l-aş fi închipuit lesne în vîrstă de o sută de ani. Îndeosebi fizicul lui atrăgea atenţia. Era ciudat de înalt şi subţiratic, adus de spate, cu nişte braţe excesiv de lungi şi de firave. Avea o frunte lată şi joasă. O piele lipsită de orice culoare. O gură mare şi mobilă, cu nişte dinţi sănătoşi, dar mai neregulaţi decît văzusem vreodată în vreo gură de om. Nu avea. totuşi, un zîmbet neplăcut, aşa cum s-ar putea presupune, ci doar invariabil acelaşi: un surîs de adîncă melancolie - de tristeţe fără nuanţe şi fără sfîrşit. Ochii-i erau anormali de mari şi rotunzi ca ai unei pisici. Pupilele lor se contractau sau se dilatau în funcţie de sporirea sau de micşorarea luminii, exact aşa cum se observă şi la pisici. În momentele de aţîţare, orbitele deveneau neverosimil de strălucitoare, parc-ar fi emis raze de lumină - nu o lumină reflectată, ci una proprie, întocmai ca o lumînare sau ca Soarele. Totuşi, în starea lor obişnuită, erau atît de terni, inerţi şi ceţoşi, încît îţi evocau ochii unui cadavru de mult îngropat.

Aceste trăsături personale păreau să-l stingherească mult, căci făcea mereu aluzie la ele, pe jumătate în chip de scuză, pe jumătate în chip de explicaţie, ceea ce, la început, mi-a produs o impresie foarte penibilă. În curînd, însă, m-am obişnuit, şi nu m-am mai simţit prost. Părea dornic să insinueze, mai degrabă decît sâ afirme direct, că, fiziceşte, nu fusese totdeauna aşa cum era acum, că ajunsese aşa în urma unui lung şir de crize de nervi, care-i şubreziseră trupul, un trup neobişnuit de frumos. De cîţiva ani încoace era îngrijit de un medic pe nume Templeton, un gentleman mai în vîrstă - să tot fi avut vreo şaptezeci de ani - pe care-l întîlnise prima oară la Saratoga, şi ale cărui îngrijiri îi priiseră sau i se păruse numai că-i priiseră în acea epocă. Rezultatul a fost că Bedloe, care era bogat, a încheiat un soi de contract cu doctorul Templeton, în virtutea căruia acesta consimţea, în schimbul unei generoase alocaţii anuale, să-şi consacre timpul şi experienţa medicală exclusiv îngrijirii pacientului său.

Doctorul Templeton călătorise mult în tinereţea lui, iar la Paris devenise unul din adepţii cei mai zeloşi ai doctrinei lui Mesmer. Faptul că izbutise să aline durerile acute ale pacientului său se datora exclusiv mijloacelor magnetice folosite, ceea ce îi



Download



Copyright Disclaimer:
This site does not store any files on its server. We only index and link to content provided by other sites. Please contact the content providers to delete copyright contents if any and email us, we'll remove relevant links or contents immediately.